Constituirea de garanții în sarcina proprietarilor de depozite de deșeuri Executare garanției – se justifică excesul legislativ?

Newsletter oficial al Legally Binding- cabinet avocat

În Monitorul Oficial nr. 673 din 21 iulie 2023 s-a publicat Ordinul ministrului mediului nr. 1935, prin care se aprobă Metodologia de constituire, gestionare și utilizare a garanției financiare de mediu prevăzute la art. 13 și la art. 40 lit.a) din OG 2/2021, privind depozitarea deșeurilor (denumită în continuare, pe scurt “Metodologia”). Conform art. 2 din Metodologie, garanția financiară de mediu reprezintă dovada pe care trebuie să o prezinte operatorul depozitului care să ateste că sunt constituite resursele financiare necesare pentru remedierea unor deficiențe de construcție sau apărute în despăgubirilor în caz de accidente determinate de activitatea depozitului.Garanția financiară este în valoare de 10% din valoarea lucrărilor stabilite prin proiectul tehnic al depozitului, pentru depozitele nou-înființate, respectiv 10% din valoarea lucrărilor stabilite prin proiectul tehnic pentru capacitatea proiectată, pentru depozitele existente. Aceasta valoare necesită a fi actualizată anual, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, în funcție de actualizarea valorii lucrărilor stabilite prin proiectul tehnic al depozitului (care se va face anual, până la data de 30 iunie, cu coeficientul de inflație, comunicat de INS). Garanția se poate constitui fie sub forma unei scrisori de garanție bancară sau altui instrument de garantare, fie prin transfer bancar într-un cont la dispoziția Administrației Fondului pentru Mediu și este menținută pe toată perioada de operare, închidere și monitorizare postînchidere a depozitului (chiar dacă pentru etapa de închidere și monitorizare postînchidere a depozitului, proprietarul constituie un fond distinct la dispoziția Administrației pentru Mediu, reglementat prin art. 14 din OG 2/2021, privind depozitarea deșeurilor). Ceea ce ne-a atras atenția în mod deosebit este contextul în care Administrația Fondului pentru Mediu (denumită în continuare pe scurt “AFM”) înțelege să execute garanția financiară de mediu. Situații similare regăsim și în domeniul gestionării deșeurilor, reglementate recent prin OUG 125/2022, pentru modificarea și completarea OUG 196/2005, privind Fondul pentru Mediu. Conform art. 7 din Metodologie, garanția se execută în următoarele situații: a)în cazul în care se constată de către Garda Naţională de Mediu neconformităţi privind cerinţele de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei şi/sau cele din autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu şi acestea nu sunt remediate de către operator/titularul sau administratorul depozitului sau b)în cazul în care proprietarii sau administratorii depozitelor intră în procedura de faliment sau reorganizare judiciară. Așadar, în situația în care proprietarul sau administratorul depozitului intră în procedura de faliment sau reorganizare judiciară, AFM are dreptul de a valorifica garanția financiară, chiar dacă astfel de situații de insolvență nu implică neapărat o deficiență în operarea depozitului care să producă prejudicii de mediu, ci mai degrabă privesc un dezechilibru economic între disponibilitățile financiare de care dispune depozitul și creanțele acumulate. Cu atât mai mult nu s-ar justifica valorificarea garanției în cazul reorganizării judiciare, care nu implică încetarea activității și nici închiderea depozitului, ci, din contră, resuscitarea activității în parametrii financiari optimi de funcționare. Într-o astfel de situație, executarea garanției ar reprezenta cu atât mai mult un abuz administrativ, lipsit de temei și interes.În ambele situații, nu vedem cum s-ar putea justifica existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă (intrarea în procedură de insolvență, care nu implică neapărat o deficiență de funcționare a depozitului) și prejudiciu (care să existe și să justifice executarea garanției). În schimb, autoritatea pleacă de la prezumția de culpă a agentului economic, care, fiind supus unei astfel de proceduri, ar încălca per se și obligațiile de mediu care i-ar reveni în cursul operării depozitului, indiferent de existența sau nu a unei fapte incriminate prin OG 2/2021, privind depozitarea deșeurilor care ar genera un prejudiciu. Mai mult decât atât, reamintim că garanția constituită în favoarea AFM reprezintă venit la bugetul Fondului pentru Mediu, care se supune prevederilor art. 12 alin. 1 din OUG 196/2005, privind Fondul pentru Mediu, în sensul în care urmează regimul juridic al impozitelor și taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de Procedură Fiscală. Conform alin. 2 al aceluiași articol, inclusiv procedura de executare silită se realizează de Administrația Fondului pentru Mediu în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Fiscală. Așadar, executarea garanției va intra sub incidența procedurii de executare a unei creanțe de natura fiscală. Însă, conform C.pr.fiscală coroborat cu Legea 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, orice procedură de executare silită pornită înainte de data deschiderii procedurii de insolvență încetează la data pronunțării încheierii instanței de deschidere a procedurii, iar organul fiscal care înregistrează o creanță încă nestinsă, va avea posibilitatea să se înregistreze la masa credală, beneficiind de rangul preferențial acordat prin lege. Așadar, executarea garanției în situația prevăzută la art. 7 lit b) din Metodologie nu credem că se va putea realiza cu atâta ușurință pe cât și-ar dori AFM, pentru că, pe de o parte s-ar realiza cu eludarea unor prevederi legislative de rang superior Ordinului de ministru, iar pe de altă parte, ar contraveni chiar scopului prezentului Ordin, definit la art. 2 din Metodologie. Și mai interesant este articolul 8 al Metodologiei, care prevede că sumele încasate de Administrația Fondului pentru Mediu ca urmare a executării garanțiilor financiare de mediu rămân la dispoziția AFM, fără însă a se menționa vreo destinație specifică a acestor venituri, care ar trebui să fie utilizate în scopul Ordinului, și anume în vederea remedierii disfuncționalităților constatate la depozitul respectiv, conform OG 2/2021.Observăm că modificările legislative în domeniul deșeurilor tind să crească presiunea pecuniară pe toți operatorii economici care activează în aceste piețe, prin constituirea de diverse garanții în favoarea AFM pe toată durata de desfășurare a activității lor, sau prin sancționarea acestora ca urmare a intervenirii unor situații juridice, care nu au incidență implicită asupra conformării operatorilor economici cu obligațiile de mediu. Vom urmări probabil în practica instanțelor judecătorești cum se va tranșa acest exces normativ din partea autorității de mediu, preocupată în ultima vreme mai degrabă în a-și extinde sursele veniturilor anuale, decât în monitorizarea și corectarea conduitei operatorilor economici, în contextul unui cadru normativ instabil, supus permanent nenumăratelor modificări și adaptări.

În cazul în care întâmpinați dificultăți în a evalua impactul prevederilor normative mai sus menționate asupra activității Dumneavoastră, vă stăm la dispoziție pentru suport și consultanță.

Denisa Benga – MANAGING PARTNER

0723 765 882

denisa.benga@legally-binding.ro

Dna. avocat Denisa Benga detine o expertiza vasta de mai bine de 12 ani in
domeniul specializat al gestionarii deșeurilor, un domeniu de nisa, care a
evoluat semnificativ in ultimii ani, odata cu extinderea si severizarea cadrului
normativ la nivel European, transpus in mare parte si la nivel national. Complexitatea domeniului protectiei mediului, cu precadere al celui privind gestionarea deseurilor (ambalaje, echipamante electrice si electronice, baterii, textile, depozite de deseuri, procese de colectare, reciclare si valorificare, implementareproceduri la nivel de autoritati publice locale) si permanenta inovare a companiilor pentru identificarea celor mai eficiente solutii care sa sprijine implementarea etapizata si ambitioasa aprincipiilor economiei circulare la nivel european determina implicit pentru acestea o permanenta expunere la riscuri sanctionatorii, in cadrul demersurilor strategice proprii de conformare cu obligatiilede mediu, din care decurg atat implicatii de natura contenciosului administrativ, cat si de natura fiscala- parte din obligatiile de mediu generand sanctiuni semnificative, supuse unui cadru de reglementare care urmeaza regimul juridic reglementat de Codul de procedura fiscala.
Dna Denisa Benga este recunoscuta in domeniul consultantei de mediu nu numai pentru solutiile „out of the box” oferite clientilor in situatii complexe, dar si pentru solutiile favorabile obtinute in litigiile administrative si fiscale cu autoritatile publice de mediu si fiscale, care au condus la modificarea practicii si legislatiei de mediu si fiscale si pentru activitatea sustinuta pe plan legislativ, privind demersuri de „lege ferenda” soldate cu succes, in sensul armonizarii cadrului legislativ national cu cel european in domeniul gestionarii deseurilor.

Similar Posts